miercuri, 27 august 2008

Broderie? Nuuuu... Poveste

Elefantelul

Ionel scria. Afara era cald si mirosea a vacanta. Dar baietelul trebuia sa-si faca temele. De ce? Asta nu stia nici el. Prietenii lui erau afara de mult timp. Li se auzeau glasurile. Exasperat, se uita prin camera. Caietul era deschis si el nu scrisese decat titlul. Nu avea chef si gata. La un moment dat se auzi un zgomot si se trezi, fara sa stie cum, cu un elefant mic cu o trompa mica si caraghioasa, exact in mijlocul paginii pe care trebuia sa scrie.
- Tu de unde ai aparut? intreba baietelul
- Cum de unde? Din rama.
- Care rama?
- Rama fotografiei de pe biroul tau.
- Pai ce elefantii din rame sunt adevarati?
- Cateodata sunt.
- Si cum te cheama?
- Nu am nici un nume. Imi poti spune cum vrei.
- Mmmm… Nu stiu. Ce-ai zice daca ti-as spune Cerculet?
- De ce Cerculet?
- Ca esti grasun si rotund.
- Hi, hi. Bine. Imi place.
- Pana la urma de ce ai aterizat aici si nu stai cuminte in rama?
- Te-am vazut suparat si plictisit.
- Pai sunt. Pentru ca trebuie sa stau in casa.
- De ce?
- Sa scriu tema la matematica.
- Matematica? Intreba Cerculet rostogolindu-si ochisorii negri. Ce e aia matematica?
- Nu stiu cum sa-ti explic. La matematica invatam sa numaram, sa adunam,....
- Hi, hi. Sa numarati? Si ce numarati?
- Tot ce vrem.
- Da? Atunci spune-mi si mie cati elefantei sunt pe rama.
- Pai... 1,2,.... 4
- 4? E mult sau putin?
- Pai eu stiu ce sa-ti spun? E mult, cred.
- Hi, hi. Si daca am fi fost 100 si am fi iesit cu totii din rama?
- Ar fi fost prea mult. Ar fi fost o invazie de elefantei.
- Altceva ce mai faceti voi la scoala ca de matematica m-am cam plictisit.
- Invatam sa scriem.
- Ce inseamna asta?
- Facem litere pe caiet.
- Asta inseamna sa scrii?
- Daa..... Facem litere si literele astea ne ajuta sa spunem cuvintele.
- E, na. Pai daca nu invatati literele nu ati putea vorbi?
- Nuuu.... Nu ai inteles. Cu literele scriem ce vorbim.
- Ma rog, zise Cerculet. Se pare ca nu prea ma pricem la chestiile astea.
- Pai tu nu te duci la scoala?
- Eu? Nuuuu..
- Pai cum? Nu inveti nimic?
- Pai stiu tot ce trebuie sa stiu.
- Cum asa?
- Ma invata mama.
- Si mama ta unde e?
- A plecat.
- Nu te cred. Tu esti un elefantel mic dintr-o rama. Si nu ai mama.
- Nu? Intreba Cerculet incepand sa planga.
- Nu mai plange. Daca esti singur vii si mai vorbim amandoi.
Cerculet zambi si clatina din trompa cu veselie.
- Ce bine! Hai, treci si scrie temele ca eu plec acum.
- Unde pleci?
- In rama, prostutule, nu de acolo am venit?
- Ba da. Ma lasi singur?
- Ne vedem maine. Tu ai treaba. Trebuie sa numeri si sa faci litere, zise Cerculet zambind smechereste. Am vazut ca te pricepi.
- Bine, bine. Ne vedem maine.
Cerculet topai un pic si sari in rama. Ionel se apuca de scris zambind.

6 comentarii:

starsgates spunea...

Cred c-o să am nevoie şi eu de doi elefănţei ptr. a-i porni pe ai mei să-şi facă temele de vacanţă.:)

Ella spunea...

O facem si p'asta! (Dam 2 elefantei jos din rama) :)

miciu spunea...

draguta povestioara.

Ella spunea...

Multumesc. Cochetez cu ideea de a strange mai multe si de a le publica.

Rodica Botan spunea...

O povestioara excelenta...ai mult talent...mi-o imprumuti si mie?

Ella spunea...

Multumesc pentru apreciere si, da, ti-o imprumut!