joi, 8 mai 2008

Despre frica

Candva nu-mi era frica de mai nimic, sau asa credeam. De cand m-am maturizat , trecand prin diferite perioade de criza, am inceput sa am tot felul de temeri care mai de care mai ciudate, in care nu ma recunosc. Am momente in care imi spun: nu sunt eu asta. De ce? Pentru ca ador libertatea. Si cand iti este frica nu esti liber. Am incercat sa gasesc o solutie de eliberare. Am citit mult si multe genuri de carti, am cautat articole pe net si am avut perioade in care mi-a fost mai bine. M-am gandit atunci ca am gasit solutia. Dar nu era asa. La un moment dat au revenit. Am fost speriata si am luat-o de la capat: am recitit carti, articole, etc. Si am gasit o alta abordare, pe care de altfel o stiam mai demult dar pe care o uitasem: "Un lucru caruia i te opui ti se opune. Daca incerci sa-l domini te domina" Concluzia, asa cum mi s-a reconfirmat prin cartea "Emotiile" de Osho este ca trebuie sa iti recunosti fricile si sa le privesti in fata nu trebuie sa le combati sau sa lupti cu ele. Acum chiar cred ca am gasit solutia!

2 comentarii:

Andreea spunea...

Pe mine ma ajuta sa imi reamintesc ca Dumnezeu e cu mine si daca el e cu mine, cine ce imi poate face?

Si o alta idee care ma ajuta-de ce ti-e frica nu scapi, asa ca evit sa las mintea sa hoinareasca si sa se lase macinata de frica.

Ella spunea...

La mine tactica evitarii nu prea tine. Sunt genul de persoana care se autoanalizeaza in exces. Uneori, tot gandindu-ma la cum sa fiu si cum sa fac sa-mi definesc mai bine drumul, mi se face teama. Si chestia asta se repeta de la un timp. Poate din cauza faptului ca imi doresc o schimbare radicala in asa zisa mea viata profesionala.