Nu imi place la serviciu. Nu-mi place ce fac, atmosfera si modul de lucru.
Am impresia ca pierd din timpul pe care as putea sa-l folosesc mai creativ, facand lucruri mai frumoase, mai placute, ma folositoare.
Ajungand acasa simt o nevoie urgenta de a face tot ce ar fi trebuit sa fac in cele 8 ore pierdute la serviciu. Binenteles ca nu pot. Si sunt suparata ca nu pot face mai mult si nu reusesc sa evoluez in sensul dorit. Si mi se face frica. Am senzatia ca nu o sa reusesc niciodata sa renunt la actualul serviciu si sa fac ce-mi place. Si nevoia de a face ceva devine si mai urgenta…. Un cerc vicios din care nu stiu cum sa ies.(deocamdata)
2 comentarii:
Ella, am o prietena care lucra in domeniul publicitatii-un job f stresant si care ii manca timpul si nervii...Pasiunea ei era cusutul de rochite, insa din lipsa de timp, abia daca a cusut una sau doua. Si-a dat demisia anul trecut, desi statea cu chirie in Bucuresti si s-a apucat de croit rochii, de participat la targuri cu creatii hand made, iar acum rochiile ei se vand si in cateva magazine din Bucuresti. La inceput a avut doar un tipar si mult curaj..Acum e insarcinata, isi va creste copilul singura, s-a retras acasa in orasul natal, insa nu a renuntat la visul ei de a fi libera si de a crea rochite. Ti-am dezvaluit multe lucruri, unele poate intime despre ea, insa am vrut sa vezi ca se poate, e mult pana faci pasul numarul unu. Poate pentru tine e si mai usor, poate ai un acoperis al tau deasupra capului-nici nu ai idee cat conteaza...Prietena de care iti vorbesc are un blog, iti dau adresa ei pe mail.
Mersi mult pentru comentariu Andreea. Nu stiu daca o sa am curajul sa fac pasul asta acum pentru ca am fost obisnuita sa tin cont foarte mult de cat de mult sau de putin ii deranjez pe cei din jurul meu cu deciziile pe care le iau. Pasul major (pentru mine) a fost sa imi iau in serios pasiunile si sa acord timp.
Trimiteți un comentariu