Pe balcon

Exercitii de imaginatie

Din nou broderie

Nu am mai lucrat foarte mult in ultimul timp. Sunt intr-o perioada de transformari si schimbari care vor incepe cu o schimbare de cariera.

Broderie? Nuuuu... Poveste

Elefantelul

Ionel scria. Afara era cald si mirosea a vacanta. Dar baietelul trebuia sa-si faca temele. De ce? Asta nu stia nici el. Prietenii lui erau afara de mult timp. Li se auzeau glasurile. Exasperat, se uita prin camera. Caietul era deschis si el nu scrisese decat titlul. Nu avea chef si gata. La un moment dat se auzi un zgomot si se trezi, fara sa stie cum, cu un elefant mic cu o trompa mica si caraghioasa, exact in mijlocul paginii pe care trebuia sa scrie.
- Tu de unde ai aparut? intreba baietelul
- Cum de unde? Din rama.
- Care rama?
- Rama fotografiei de pe biroul tau.
- Pai ce elefantii din rame sunt adevarati?
- Cateodata sunt.
- Si cum te cheama?
- Nu am nici un nume. Imi poti spune cum vrei.
- Mmmm… Nu stiu. Ce-ai zice daca ti-as spune Cerculet?
- De ce Cerculet?
- Ca esti grasun si rotund.
- Hi, hi. Bine. Imi place.
- Pana la urma de ce ai aterizat aici si nu stai cuminte in rama?
- Te-am vazut suparat si plictisit.
- Pai sunt. Pentru ca trebuie sa stau in casa.
- De ce?
- Sa scriu tema la matematica.
- Matematica? Intreba Cerculet rostogolindu-si ochisorii negri. Ce e aia matematica?
- Nu stiu cum sa-ti explic. La matematica invatam sa numaram, sa adunam,....
- Hi, hi. Sa numarati? Si ce numarati?
- Tot ce vrem.
- Da? Atunci spune-mi si mie cati elefantei sunt pe rama.
- Pai... 1,2,.... 4
- 4? E mult sau putin?
- Pai eu stiu ce sa-ti spun? E mult, cred.
- Hi, hi. Si daca am fi fost 100 si am fi iesit cu totii din rama?
- Ar fi fost prea mult. Ar fi fost o invazie de elefantei.
- Altceva ce mai faceti voi la scoala ca de matematica m-am cam plictisit.
- Invatam sa scriem.
- Ce inseamna asta?
- Facem litere pe caiet.
- Asta inseamna sa scrii?
- Daa..... Facem litere si literele astea ne ajuta sa spunem cuvintele.
- E, na. Pai daca nu invatati literele nu ati putea vorbi?
- Nuuu.... Nu ai inteles. Cu literele scriem ce vorbim.
- Ma rog, zise Cerculet. Se pare ca nu prea ma pricem la chestiile astea.
- Pai tu nu te duci la scoala?
- Eu? Nuuuu..
- Pai cum? Nu inveti nimic?
- Pai stiu tot ce trebuie sa stiu.
- Cum asa?
- Ma invata mama.
- Si mama ta unde e?
- A plecat.
- Nu te cred. Tu esti un elefantel mic dintr-o rama. Si nu ai mama.
- Nu? Intreba Cerculet incepand sa planga.
- Nu mai plange. Daca esti singur vii si mai vorbim amandoi.
Cerculet zambi si clatina din trompa cu veselie.
- Ce bine! Hai, treci si scrie temele ca eu plec acum.
- Unde pleci?
- In rama, prostutule, nu de acolo am venit?
- Ba da. Ma lasi singur?
- Ne vedem maine. Tu ai treaba. Trebuie sa numeri si sa faci litere, zise Cerculet zambind smechereste. Am vazut ca te pricepi.
- Bine, bine. Ne vedem maine.
Cerculet topai un pic si sari in rama. Ionel se apuca de scris zambind.

Revenind acasa

Revenind acasa am reluat sirul gandurilor autocritice de genul: de ce nu ma pot hotari odata ce vreau sa fac cu viata mea, trebuie sa fie ceva care imi place mai mult si mai mult, nu o sa pot face nimic daca nu ma concentrez pe ceva anume, etc. (intre noi fie vorba, episoade din astea am avut foarte des in ultima perioada). Si, pana la urma, am cedat si mi-am spus ca indiferent cat mi-as chinui mintea, cat de tare mi-as dori sa imi limpezesc calea nu am sa reusesc. Asa ca, am incercat sa ma relaxez. Dupa care, luand tot procesul de la capat (pot fi foarte incapatanata uneori) am gasit. Genul meu de persoana se numeste :"Renaissance Soul" Si m-am linistit (in sensul ca nu mai cred ca sunt defecta). Acest gen de persoana are mai multe interese si mai multe talente si nu se poate hotara care este cel mai important. Vestea cea buna este ca nici nu trebuie pentru ca nu ajunge la nici un rezultat in afara de o perpetua nemultumire. Toate bune si frumoase. Acum trebuie sa vad cum sa-mi organizez viata si timpul ca sa imi pot satisface curiozitatea in toate domeniile de interes si sa fac si ceva concret din aceste pasiuni.

Vacanta in Corfu..

Vacanta in Corfu

M-am intors din vacanta. Si deja mi-e dor...

Sa revin la tema blogului, totusi

Am mai lucrat un pic. Un pic de broderie. Se vrea a fi o broderie "bogata", densa, as putea spune.

Lotrioara

Am fost in weekend langa Sibiu, la Lotrioara. Am luat si aparatul foto cu mine.

Leapsa

Am primit o leapsa de la Stargates: Cine imi place si de ce?
Ma voi rezuma la persoanele publice in viata. Pentru ca am si eroi din romane si persoane apropiate pe aceasta lista a celor care-mi plac.
Cine in place? Julio Iglesias si Keanu Reeves.
De ce? Julio pentru ca este frumos din interior catre exterior, pentru ca e puternic desi nu pare, pentru ca este pasional si sensibil.
Keanu Reeves imi place pentru ca este frumos, adanc (sau asa mi se pare), puternic si limpede.

Vara pe camp

Scopuri, obiective, planuri

In speranta ca voi reusi sa-mi stabilesc un scop si niste obiective care sa-mi defineasca drumul mi-am pus de-a lungul timpului mai multe intrebari.
1. De ce vreau sa lucrez broderie sau alt gen de arta texila? R: ca asa simt
2. Ce anume vreau sa lucrez? Ce fel de obiecte? R: ce ma inspira pe moment
3. Ce materiale folosesc de obicei? R: Ce se gaseste pe piata
4. Care sunt uneltele mele favorite? R: coala alba de hartie si creionul, acul cu ata
5. Ce ma inspira? Liniile (drepte, in cerc, in spirala, trase aiurea)
6. Unde vreau sa ajung cu toate astea? Care este obiectivul meu major? R: vreau sa ma simt libera, sa fiu independenta ,sa fac ce-mi place si sa lucrez cu bucurie
7. Imi doresc faima? R: un pic
Raspunsurile date nu mi-au lamurit prea mult lucrurile pe care vroiam sa le aflu despre mine.
Ce mai stiu este ca-mi plac oamenii, imi place sa le aduc bucurie, imi place sa lucrez pentru ca imi da un sentiment de implinire si de liniste pe care nu mi-l da munca intelectuala, imi place sa visez si sa umblu aiurea.
Deocamdata din acest mixt de ganduri despre ce-mi place si de ce nu a reiesit nici un scop
si nici un obiectiv dar nu mi-am pierdut speranta, cu toate ca uneori ma cam obosesc incursiunile astea in interior.

Din gradina

Astazi nu am chef de vorba asa ca mai bine postez imagini.



Ultima reprezinta o lacusta pe care am gasit-o pe balcon.

ATC?

Am terminat ceea ce mi-am propus. L-as numi ATC dar nu stiu daca se incadreaza in standarde.

Pentru Nicol

Prietena mea Nicol ma intreaba ce am mai lucrat. Iar eu ii tot spun ca mai mult desenez decat lucrez. Asa ca ii dedic acest pot ca sa vada ce am mai desenat si ce e "work in progress"

" O, doar de-as putea sa fiu: mai tare, mai simplu, mai tacut, mai cald" , Dag Hammarskjold

As vrea sa fiu un pic mai organizata si mai disciplinata in anumite domenii ale vietii mele. Imi doresc o mai mare claritate a gandurilor. Oscilez si nu sunt foarte determinata in a face schimbari majore in ceea ce priveste modul in care imi impart timpul, modul in care gandesc. Citesc foarte multe articole si carti de dezvoltare personala si nu pun in practica decat pentru o scurta perioada de timp. Imi aduc aminte ce mi-am propus si mai urmez din cand in cand calea respectiva dar nu suficient de mult timp pentru a creea o obisnuinta.

Fragutele mele si nu numai

Vara

Pentru Andreea Dragomir, apropo de postul ei "Confidente despre vise simple"
"M-am intins pe pajistea aceea si linistea mi-a patruns pana in oase si m-a facut una cu frunzisul incremenit, cu norii trecatori, cu cireada pascand si cu pasarile cazand din inalturi" Alice James

Picatel

A fost odata ca niciodata un gandacel. Era foarte mic si foarte vesel. Si avea niste picatele rosii de care era foarte mandru. Nimeni nu mai avea picatele asa frumoase in toata lumea.
Intr-o zi de vara, Picatel mergea zglobiu printre ierburi. Si canta. Canta de se auzea in toata valea.
Se trezise de dimineata cu ganduri mari. Vroia sa cucereasca lumea. D’aia era asa de vesel.
Se spalase bine pe fata cu un strop de roua, mancase un fir de iarba si plecase la drum. Si mergea plin de voiosie, asa cum va spuneam. Nu stia prea bine de unde sa inceapa curerirea lumii dar era plin de incredere. Se gandea ca avand avand niste picatele asa de rosii si frumoase ca ale lui nu se poate sa nu reuseasca.
Se agata de un fir de papadie si se legana un pic pe el, mirosi o floricica mica si albastra si pleca mai departe. Floricica se uita lung dupa el, plina de mirare:”Ce o fi cu Picatel de e asa de grabit?”
Canta si mergea. Iarba era mare si-l impiedica la mers dar Picatel invatase de catva timp sa sara peste ierburile mari asa ca nu-si facea griji din cauza asta.
„Ce faci mititelule?” se auzi dintr-o data o voce baritonala „Unde mergi asa grabit?”.Picatel se uita in jur si nu vazu pe nimeni.
„Cine vorbeste?”
„Sunt eu, Negrisor.”
Picatel se uita in sus si-l vazu pe prietenul lui catelul Negrisor cu care se juca in fiecare zi pe vale.
„Tu esti? Ce faci asa de dimineata?”
„Dar tu unde mergi asa repede Picatel? Nu vrei sa ne jucam?”
„Nu pot ca am treaba.”
„Ce treaba ai?” intreba Negrisor cu ochii lui mari plini de mirare. „Ce treaba poate sa aiba un gandacel ca tine?”
„Vreau sa cuceresc lumea!”
„Ce vorbesti? Cum adica sa cuceresti lumea?”
„Pai .... cum sa-ti spun eu, vreau ca toata lumea sa ma cunoasca si sa ma iubeasca.”
„Si cum vrei sa faci asta? Tu esti doar un gandacel!”
„Si ce e cu asta? Nu vezi ce picatele frumoase am?”
„Daca tu crezi ca poti sa cuceresti lumea e treaba ta. Dar sa stii ca mai sunt pe lumea asta o gramada de gandacei cu buline rosii ca ale tale.”
Picatel se supara pe prietenul lui si pleca mai departe fara sa-i mai vorbeasca. Nu mai canta. Era un pic incruntat si necajit. Si din cauza asta nu se mai uita bine in jur si nimeri intr-o picatura mare de roua.
„Uf, fir-ar sa fie! Asta imi trebuia acum! O sa pierd o gramada de timp sa-mi usuc aripioarele!”
Se aseza imbufnat pe o frunza, la soare si ofta. Se gandea ca pana pe la pranz o sa fie departe si acum...
Langa el se inalta o floare frumoasa de mac. Se uita in sus la ea si inlemni. Era rosie ca picatele lui. Cum? Mai erau si altii care aveau culori asa frumoase? Nu se poate! Se supara si mai tare.
Dar incepu sa bata vantul si petalele macului se raspandira pe camp.
„Hi hi, zise Picatel, culorile macului au pierit in vant pe cand ale mele au ramas.” Se inveseli din nou si porni la drum.
Soarele era sus si Picatel salta zglobiu. La un moment dat i se facu foame si se opri sa manance un pic. Cand inghitea de zor un fir de iarba se auzi o bubuitura.
„Ce-o fi asta?”
Si pana sa mai aiba timp sa se gandeasca pe langa el trecu o gaza mare-mare care mai mai sa-l striveasca.
„Uf, abia am scapat! Ce faci, nu vezi pe unde mergi?”
Dar nimeni nu-l auzi ca sa-i raspunda.
„Ce-o fi fost asta? Chiar n-o fi vazut ce frumos sunt si ce buline rosii am? Cum sa nu bage de seama?”
Si abia atunci isi dadu seama Picatel ca pe lume sunt gaze mult mai mari decat el. Si increderea lui se narui. Cum sa faca el sa cucereasca lumea? Pleca mai departe cu lacrimile curgandu-i siroaie din ochii mici si negri.
„Si eu care credeam ca toate lumea vede ce buline frumoase am! Acum ce sa fac?”
Tocmai atunci trecu pe langa el in zbor in fluture.
„Hei, ce faci de esti asa de suparat? Nu vezi ce frumos e afara? Hai sa ne jucam un pic.”
„Cum sa ma joc eu cu tine? Tu zbori!”
Picatel uitase, de suparare, ca are aripi.
Isi aduse aminte cu un zambet, isi desfacu aripioarele si i se alatura fluturelui.
Uitase cat de bine era sa pluteasca asa, fara nici o grija, in bataia vantului.
Era soare. Si el zbura. Si picatelele-i sclipeau in soare. Si ce frumos mirosea campul!
Si Picatel uita si de lume si de cucerirea ei. Pentru ca era prea frumos sa te bucuri de soare, de iarba, de zbor si de prieteni.

Era

Am luat un fragment dintr-o poezie de Marin Sorescu si am completat-o.
Imi este dedicata.

Era un timp cand era sa fim frumosi
Si ne-a fost frica
Era un timp cand era sa fim destepti
Si ne-a fost frica
Era un timp cand puteam fi orice
Dar ne-am facut contabili si functionari
Acum visam mic si inghesuit
Si nu mai stim nici cum sa fim frumosi, nici cum sa fim destepti
Nici cum sa visam nu mai stim

In sfarsit

Dupa o saptamana de intrebari ( sa pun culoarea asta, sa pun materialul asta, sa fac asa sau asa) am reusit sa-mi termin geanta. Mult de lucru si destul de migalos. Pentru ca eu as vrea sa termin repede-repede dupa ce mi-a venit ideea. Ar trebui sa invat sa savurez si lucrul in sine.

Trandafiri