In fotografie e o pisica fara nume care mai vine pe la noi prin curte... Si pentru ca are ochii frumosi nu o pot certa niciodata, indiferent cate prostii ar face.
Lucrez ce imi trece prin minte... Desenez mai rar si nu ma mai gandesc de 10 ori inainte de a incepe. Imi place o fotografie sau un joc de linii?... ma apuc de lucru...
Duminica trecuta am luat lectii de desen de la nepoata mea, Amalia. Mi-a desenat multe sirene si m-a invatat cat de important este sa le desenez sutienul si buricul... Ce am mai invatat? Ca sirenele se transforma in sirene cand intra in apa. Si ca trebuie sa le desenez coada lunga.
Am facut si o para. Mi-a fost foarte drag sa o lucrez. Problema cea mai mare este ca nu stiu ce sa fac cu ceea ce brodez. Nu gasesc si nu ma gandesc la o finalitate anume.
Am terminat in sfarsit cea mai desfacuta broderie pe care am facut-o pana acum. Dupa ce am descusut am constatat ca nu mai am ata in culoare... E inspirata dupa un desen dintr-o carte de botanica veche gasita pe net.
Cand am de lucrat la o broderie mai migaloasa simt nevoia sa mai fac cate o pauza cu cate o broderie mica. De obicei sunt idei carora incerc cu greu sa le gasesc o finalitate.
Poate o sa-mi fac un mic jurnal textil de incercari.